Mă numesc Mihaela, iar povestea Copt cu Dor începe în copilărie, la sat, alături de bunica mea, Zina.
M-am născut în Republica Moldova, locul în care am descoperit, încă de mică, bucuria lucrurilor făcute cu răbdare și suflet. Alături de bunica am învățat să pregătesc plăcinte, pâine și cornulețe, într-o bucătărie simplă, unde ingredientele erau puține, dar totul avea gust și rost.
Mai târziu, viața m-a dus la oraș. Am muncit, mi-am crescut familia și am încercat să mă adaptez ritmului de acolo, însă simțeam mereu că îmi lipsește liniștea și felul firesc în care erau făcute lucrurile în copilăria mea.
Când au apărut copiii, am început să caut o alimentație mai potrivită pentru ei. Amândoi aveau sensibilitate la stomac, iar pentru că în familia noastră pâinea nu lipsea niciodată de la masă, mi-am dorit să găsesc o variantă cât mai curată și ușor de digerat.
Atunci mi-am amintit de felul în care cocea bunica. Nu folosea drojdie cumpărată, ci păstra mereu o bucată mică de aluat din pâinea făcută înainte. O ținea la rece sau într-un loc ferit, iar înainte de următoarea coacere o activa din nou cu apă călduță și puțină făină. Astăzi știm că era o formă de maia naturală, chiar dacă atunci nimeni nu îi spunea așa.
De acolo a început, pas cu pas, drumul meu spre pâinea făcută simplu, cu răbdare, respect pentru timp și ingrediente curate.
Am început să citesc mai mult despre acest mod de a face pâine și să experimentez acasă, pentru familia mea. Îmi doream o pâine cât mai simplă, curată și făcută corect. Cu timpul, am început să coc tot mai des, iar fiecare încercare m-a ajutat să înțeleg mai bine aluatul, răbdarea și procesul din spatele unei pâini bune.
La un moment dat, am simțit nevoia să mă întorc mai aproape de viața simplă pe care o cunoșteam din copilărie. Așa am ales să mă mut la țară, în România, în satul Muncelu de Sus din județul Iași. Acolo am simțit că pot începe cu adevărat acest drum, iar din această alegere s-a născut, pas cu pas, Copt cu Dor.
Mi-am dorit ca brutăria să însemne mai mult decât produse coapte. De aceea, am ales să construim și o întreprindere socială, prin care să susținem comunitatea locală, să oferim locuri de muncă și să arătăm că și într-un sat se pot construi lucruri durabile, făcute cu sens și responsabilitate.
Folosim doar făină, apă, sare și maia. Nicio listă lungă de E-uri, nicio drojdie industrială, nicio grabă artificială.
Coacem pe vatră de cărămidă, cu lemne de fag. Temperatura se reglează cu instinct și experiență, nu cu un buton.
Aluatul nostre dospesc minimum 12 ore. Nu există scurtătură — lentoarea e secretul gustului.
Reziduurile merg la compostat, ambalajele sunt naturale sau reciclabile, iar ingredientele vin de la producători locali.
Susținem fermierii locali, participăm la piețe tradiționale și sprijinim inițiativele din comunitate.
Nu avem un manual de rețete industriale. Avem mâini care știu, maia care respiră și un cuptor care ascultă.
